Pentru mine economia nu este doar o profesie; ea este cea mai mare pasiune, descoperită pe principiul „pofta vine mâncând”.

În 1995 am absolvit liceul Matei Basarab, profilul informatică, dar în ciuda interesului pentru calculatoare și programare am decis, la sfatul celor apropiați, să dau concurs la „cea mai bună” facultate din ASE – Relații Economice Internaționale. Bănuiți motivul: întreprinderile particulare înfloreau, comerțul era atractiv financiar, economia părea de viitor. Mai târziu aveam să aflu, totuși, că a fi economist nu este totuna cu a ști să faci bani…

Partea cea mai bună a studiilor universitare pe care le-am urmat în următorii patru ani a fost faptul că am descoperit oameni fenomenali. Unii dintre foștii mei colegi sunt astăzi bancheri sau antreprenori de succes, alții sunt miniștri sau politicieni de frunte, dar de cei mai buni probabil nu ați auzit. Oamenii geniali, ca și diamantele, sunt greu de descoperit. Sunt mândru să-i am în continuare prieteni și am avut ceva de învățat de la fiecare.

Prin Biblioteca ASE nu cred că am intrat mai mult de 3-4 ori în tot timpul facultății. Erau mai interesante British Council și Institutul Francez, mai ales că îmi propusesem să învăț de unul singur engleza și franceza. Cea mai interesantă “fereastră” mi s-a deschis spre finalul facultății, când am avut norocul să fiu invitat să particip la seminarul privat Mises, organizat de Dan Cristian Comănescu și ținut la vremea respectivă la Facultatea de Filozofie, apoi la Colegiul Noua Europă. Introducerea mea în Școala Austriacă de economie avusese loc mai devreme când, grație unui coleg care plecase pentru scurt timp în Franța, am pus mâna pe niște xeroxuri după opera economică a lui Friedrich Hayek. Din aceeași perioadă, îmi amintesc și acum geroasele sâmbete de iarnă în care mergeam la BCU (pe atunci, lângă Facultatea de Drept) când, în sălile neîncălzite, citeam cu geaca pe mine Theory of Money and Credit a lui Ludwig von Mises – una din cărțile deportate prin beciuri și ținute sub cheie pe timpul comunismului.

Peste câțiva ani, înscris fiind la doctorat, aveam să plec cu o bursă de cercetare la Ludwig von Mises Institute din Auburn, Alabama. Acolo, pe lângă faptul că am avut prilejul să învăț intens, am cunoscut „toată floarea cea vestită” a Școlii Austriece moderne. Toată cariera mea ulterioară s-a bazat pe acumulările din acea perioadă; sunt produsul acelor ani minunați.

Am început să lucrez în învățământ în toamna anului 1999, ca preparator la Universitatea Româno-Americană. La 32 de ani ajungeam profesor universitar. În 2013 mi-am susținut teza de abilitare potrivit prevederilor Legii educației propuse de ministrul Funeriu, făcând astfel parte dintr-un grup restrâns de cercetători români specializați în economie. Principalele mele lucrări științifice sunt enumerate aici.

Unul din cele mai importante momente din activitatea mea profesională se leagă de înființarea Centrului de Economie Politică și Afaceri Murray Rothbard. Centrul a organizat numeroase dezbateri și școli de vară, a invitat economiști de prestigiu – precum Tyler Cowen sau Jeffrey Miron. În anul 2011 Centrul a primit distincția Templeton Freedom Award, alături de alți 15 laureați ai unei competiții în care s-au înscris 183 de organizații din 48 de țări. În domeniul său, a fost considerat cel mai bun centru universitar din lume, promotor al libertății economice.

Am consiliat reprezentanții mai multor formațiuni politice. Începând cu perioada premergătoare alegerilor din 2008-2009 și până în prezent am răspuns pozitiv tuturor celor care mi-au solicitat ajutorul pentru redactarea unor programe de reformă sau pur și simplu pentru înțelegerea economiei.

De-a lungul timpului am publicat sute de articole (nu le-am contabilizat exact) în presa de specialitate sau generalistă: Săptămâna Financiară, Forbes, Capital, Finanțiștii, Wallstreet.ro, profit.ro, adevarul.ro, ziare.com. Am fost invitat în talkshow-uri la Digi 24, Realitatea TV, TVR, B1, Radio România.